Munţii Măcinului- pentru prima dată

De multe ori am trecut pe lângă aceşti munţi şi i-am privit din depărtare în goana maşinii, cu gândul să-i străbatem în lung şi lat. De cele mai multe ori nu a fost timp pentru aşa ceva. Ne grăbim tot timpul, prinşi în rutina cotidiană, uitând să ne acordăm câteva clipe de răgaz pentru destindere şi relaxare. Dar ziua respectivă a venit în sfârşit şi pentru noi. Navigăm pe net să ne documentăm mai în detaliu, trasăm pe hartă itinerarul rutier şi am pornit la drum. În ultimul moment ni s-a alăturat şi un prieten, ce dorea de mult să ajungă prin zonă. Din documentare reiese că sunt şase trasee marcate şi autorizate în Parcul Naţional Munţii Măcinului. Noi am ales pentru început o porţiune de traseu, ce duce la Vf.Tutuiatu din localitatea Greci. Vârful Tutuiatu, cu o înălţime de 467 m este supranumit şi acoperişul Dobrogei. Am lăsat maşina în centrul localităţii,unde şi încep marcajele pentru unele trasee. Străbatem câteva uliţe, ieşim din sat şi ajungem la poalele muntelui. Un gospodar îşi lăsase caii să pască liberi pe pajişti. Suntem atenţi să nu călcăm pe o broască ţestoasă, ce parcă ne pândea dintre frunzele uscate căzute din copaci. Trecem pe lângă un izvor cu apă potabilă, Izvorul Italienilor şi aflăm că la reamenajarea lui şi a marcajelor a contribuit o asociaţie montană cu sprijinul primăriei localităţii Greci şi a unor voluntari pasionaţi de drumeţii. Imediat lângă izvor descoperim o vietate ciudată ce aducea cu un extraterestru din serialul Allien.   Mai târziu aflăm că este vorba de o specie de greier uriaş, numit şi greierele gras. Am cucerit Vf.Tutuiatu, bucurie dar şi tristeţe, pentru că trebuie să ne întoarcem. Două, trei zile ar trebui să stăm pe munte şi tot nu ar fi îndeajuns. Facem cale întoarsă, nu înainte de a culege flori dintr-un tei uriaş  pe care îl găsim în drumul nostru. Luăm o mică gustare într-un loc special amenajat şi nu uităm să strângem ambalajele pentru a le arunca la gunoi. Am hoinărit pe munte câteva ore fără să simţim cum trece timpul. Ne propunem pentru data viitoare  un traseu mai lung, Culmea Pricopanului.